Curând vom fi străini la noi acasă,
Și-n țara noastră vom plăti chirie,
De soarta țării, nimănui nu-i pasă,
Vom fi taxați, chiar și pentru prostie.
Vom fi curând un neam uitat de toți,
Fără speranțe, fără viitor,
Amanetați, la mâna unor hoți,
Popor îngenunchiat mult prea ușor.
Curând ne vom uita identitatea,
Cu nații de păgâni, amestecați,
Nu vom mai ști ce-i pacea, libertatea,
Nici dacă mai avem pe lume frați.
Curând vom fi doar pulbere în vânt,
Vom bea doar lacrimi pline de amar
Și- L vom uita de Dumnezeu cel Sfânt,
Vom cere îndurare în zadar.
Cât de curând vom fi niște roboți,
Chemați la vot din patru-n patru ani,
Puși să voteze niște idioți,
Ce ne vor vinde țara la dușmani.
Curând vom fi tratați ca niște sclavi,
Popor vândut la preț de second-hand,
De-o cruntă nepăsare, prea bolnavi,
Rănit și fără drept de tratament.
Curând vom fi poporul nimănui,
Ne vom uita părinții și străbunii,
Ne-om înfrupta din gustul amărui
Al pâinii nedospite, ca nebunii.
Curând n-o să mai știm nici cum ne cheamă,
Nici stema țării, Tricolorul sfânt,
Curând, străinii toți vor ține seamă,
Să ne confiște aur și pământ.
Cât de curînd, din Dacia străbună,
Vor dispărea toți codrii seculari,
Copiii vor uita limba română
Și ne vom închina doar la dolari.
Curând, chiar și credința ne-o vom pierde
Și vom cânta versete din Coran,
În falsul adevăr ne vom încrede
Și ne vom închina la sfântul ban.
Cât de curând vor dispărea hotare,
Iar Bunul Dumnezeu va fi mai trist,
Căci n-o să-I mai aducem închinare
Și-l vom urma tăcuți pe antihrist.
Vom fi curând, ca orice animal,
Supus, tăcut și blând și muncitor,
Un simplu cod numeric personal,
Fără iubire, rațiune, dor.
Cât de curând, vor naște și bărbații,
Nu vom mai ști, în casă, cine-i mama,
Vom fi tratați la fel ca obsedații,
De bunul simț, nu vom mai ține seama.
Cu toți, în focul ghenei vom pieri,
Dacă ne mai jucăm dea Dumnezeu,
Vom arde-n iad,de nu ne vom opri,
Să-l ridicăm pe drac la rang de zeu.
Să punem astăzi fața la pământ,
Să cerem îndurare de la Cer,
Să ne trezim din somn, cât mai curând,
Căci vremea trece, timpu-i efemer.
Curând, vom căuta un colț de pâine,
Din grâu, dospită, coaptă în cuptor,
Vom aștepta o nouă zi de mâine
Și-o mamă să se-ne-aștepte în pridvor.
Cât de curând vom merge mai departe
Și vom scăpa cândva de-acest coșmar.
Prin rugăciuni, ne vom trezi din moarte
Și vom primi o nouă viață-n dar.
Cât de curând, noi vom avea un rost,
Vom crește-n ochii Bunului Păstor,
Vom fi, poate mai mult decât am fost,
Vom bea un strop de Rai dintr-un izvor.
Curând va fi o noapte mult prea lungă,
Când visul, vieții își va cere dreptul,
Săgeți perfide o să ne străpungă
Și vom lupta cu brațele și pieptul.
Curând...cât de curând noi vom renaște,
Mai buni și mai frumoși și mai umani,
Din apă, aer, foc, pământ și...moaște,
Vom renunța definitiv la bani.

 

 

 

CURÂND, CÂT DE CURÂND,
(Marius Mihai Coșerariu)

23 octombrie 2021
Intr-un "ocean" de mediocritate iata ca mai exista si umor de calitate in Romania - Mircea Bravo